Vrăjitoarele au fost percepute ca fiind malefice de către creștinism în Europa, inspirând personajul classic de Halloween.

Imagini cu vrăjitoare au apărut în diverse forme de-a  lungul istoriei-femei malefice, cu nasul acoperit de negi, strânse în jurul unui ceaun care clocotește, străbătând cerul călare pe mături, cu pălării ascuțite pe cap. În cultura pop, vrăjitoarea a fost portretizată ca fiind o femeie casnică, binevoitoare cu nasul cârn; o adolescentă ciudată care învață să folosească puterile și un trio de surori carismatice care se luptă cu forțele răului.

Istoria reală a vrăjitoarelor totuși este întunecată și, de cele mai multe ori, sfârșindu-se cu moartea acestora.

Originea vrăjitoarelor

Vrăjitoarele timpurii erau persoane care practicau magia, foloseau vrăji și invocau spirite pentru ajutor. Majoritatea vrăjitoarelor erau păgâne și se consideră că erau în slujba Diavolului. Totuși,majoritatea erau vindecătoare sau așa numitele "femei înțelepte" a căror profesie era neînțeleasă.

Este incert când au apărut vrăjitoarele în contextul istoric, dar una dintre cele mai timpurii mențiuni a unei vrăjitoare este în Biblie, în cartea I Samuel, cu aproximație între 931 IC și 721 IC. Spune povestea unde regele Saul a chemat-o pe Vrăjitoarea din Endor ca să invoce spiritul profetului Samuel pentru a-l ajuta să înfrângă armata palestiniană.

Vrăjitoarea l-a invocat pe Samuel, care a profețit moartea lui Saul și a fiului său. A doua zi, conform Bibliei, fiul lui Saul a murit în bătălie iar Saul s-a sinucis. Alt verset din Vechiul Testament condamnă vrăjitoarele, după cum citează din Exodul 22:18, care spune "Nu lăsa să trăiască nici o vrăjitoare". Ulterior pasajele biblice atenționează oamenii împotriva divinizării, magiei sau folosirea vrăjitoarelor pentru a contacta morții.

MALLEUS MALEFICARUL

Isteria a cuprins Europa în mijlocul anilor 1400, când mai multe vrăjitoare acuzate au mărturisit, cel mai adesea sub presiunea torturii. De-a lungul unui secol, vânătoarea de vrăjitoare a devenit ceva obișnuit și multe dintre cele acuzate erau executate fiind arse pe rug. Femeile singure, văduvele și alte femei de la marginea societății erau în special vizate.

Între 1500 și 1660, mai mult de 80.000 suspecte ca fiind vrăjitoare au fost omorâte în Europa. În jur de 80% dintre ele erau bănuite că lucrau cu Diavolul și erau pline de păcat. Germania a avut rata cea mai ridicată de execuție a vrăjitoarelor, în timp ce Irlanda a avut cea mai scăzută rata. Publicarea cărții "Malleus Maleficarum"-scrisă de doi respectați germani dominicani în 1486-a încurajat obsesia legată de vrăjitoare. Cartea, tradusă în general ca "Ciocanul Vrăjitoarelor", era ghidul esențial despre cum să identifici, să vânezi și să interoghezi vrăjitoarele.

"Malleus Maleficarum" eticheta vrăjitoria ca fiind erezie și a servit drept îndemn pentru protestanți și catolici care au încercat să demaște vrăjitoarele care trăiau printre ei. Pentru mai bine de 100 de ani, cartea a vândut mai multe exemplare decât orice altă carte în Europa, exceptând Biblia.

Procesul vrăjitoarelor din Salem

Pe măsură ce isteria vrăjitoarelor a scăzut în Europa, a crescut în lumea Nouă, care s-a legat de războiul dintre Franta și Anglia, o epidemie de varicelă și de frică constantă de a nu fi atacați de vecinii din triburile americanilor nativi. Probabil cel mai cunoscut proces de vrăjitoare a avut loc în Salem, Massachusetts în 1692.

Procesul din Salem a început când Elizabeth Parris, de 9 ani și Abigail Williams, de 11 ani au început să sufere de crize tulburătoare, contorsionări ale corpului și țipete necontrolate . Pe măsură ce mai multe tinere au început să manifeste simptome, isteria în masă s-a instaurat și 3 femei au fost acuzate de vrăjitorie: Sarah Good, Sarah Osborn și Tituba, niște sclave deținute de tatăl lui Pariss. Tituba a mărturisit că este vrăjitoare și a început să acuze pe alții că folosesc magie neagră. Pe 10 Iunie, Bridget Bishop a devenit prima vrăjitoare condamnată la moarte în timpul procesului de la Salem, când a fost spânzurată. În cele din urmă, în jur de 150 de oameni au fost acuzați și 18 au fost executați. Femeile nu au fost singurele victime din cadrul procesului de la Salem; 6 bărbați au fost prinși și executați.

Massachusetts nu a fost prima dintre cele 13 colonii, care a fost obsedată de vrăjitoare. În Windsor, Conneticut în 1647, Alse Young a fost prima persoană din America executată pentru vrăjitorie. Înainte de terminarea ultimului proces împotriva vrăjitoarelor, în Conneticut, în 1697, 46 de persoane au fost acuzate de vrăjitorie iar 11 au fost executate pentru crimă.

În Virginia, oamenii au fost mai puțin frenetici în privința vrăjitoarelor. De fapt, în orașul Lower Norfolk în 1655, a apărut o lege că este o infracțiune să acuzi fals pe cineva de vrăjitorie. Totuși, vrăjitoria era o îngrijorare. În jur de 20 de procese de vrăjitoare (majoritatea femeilor) au avut loc în Virginia între 1626 și 1730. Nici una dintre cele acuzate nu a fost executată.

Una dintre cele mai faimoase vrăjitoare din istoria Virginiei este Grace Sherwood, pe care vecinii au acuzat-o că le-a omorât porcul. Alte acuzații au urmat și Sherwood a fost adusă în instanță în 1706. Judecătorul a decis să folosească controversatul test al apei pentru a determina vina ei sau nevinovăția. Mâinile și picioarele lui Sherwood au fost legate și corpul ei a fost scufundat în apă. Se considera că dacă se scufundă, era nevinovată; dacă plutea, era vinovată. Sherwood nu s-a scufundat și a fost declarată vinovată. Nu a fost omorâtă dar a fost închisă pentru 8 ani.
Un articol satiric (presupus ca fiind al lui Benjamin Franklin) despre un proces din New Jersey a fost publicat în 1730 în revista Pennsylvania. A fost evidențiată ridiculozitatea unora dintre acuzațiile de vrăjitorie. Nu a trecut mult timp până ca obsesia pentru vrăjitoare să dispară în Lumea Nouă și au început să apară legi care să protejeze oamenii din a fi acuzați pe nedrept și executați.

Cartea Umbrelor

Vrăjitoarele din perioada modernă depun eforturi foarte mari pentru a dezmite stereotipurile istorice. Majoritatea practică Wicca, o religie oficială în Statele Unite și Canada.

Wiccanii evită răul și înfățișarea răului cu orice preț. Motto-ul lor este „Nu răni pe nimeni niciodată” și aspiră să trăiască în pace, toleranță și în echilibru cu natura și omenirea. Multe vrăjitoare moderne încă practice magia, dar nu este nimic sinistru în asta. Vrăjile lor și incantațiile sunt adesea din Cartea Umbrelor, o colecție din secolul 20 ce include învățături și vrăji, și poate fi comparată cu un act de rugăciune în alte religie O poțiune magică din zilele noastre este mai probabil să fie un remediu din plante pentru răceală în locul unei otrăvuri pentru a răni pe cineva.
Vrăjile magice de astăzi sunt folosite pentru a opri pe cineva din a face rău sau de a se răni singur. În mod ironic, deși, probabil au existat în istorie câteva vrăjitoare care au folosit magia în scopurile malefice, majoritatea se poate să fi îmbrățișat-o pentru a vindeca ori proteja împotriva imoralităților de care au fost acuzate.

Dar vrăjitoarele-cele actuale sau cele acuzate-încă suportă persecuția și moartea. Mulți bărbați și femei suspecți de vrăjitorie au fost bătuți și omorâți în Papua Noua Guinee din 2010, incluzând o mamă tânără care a fost arsă de vie. Episoade similare de violență împotriva oamenilor acuzați de vrăjitorie au fost semnalate în Africa, America de Sud, Estul Mijlociu și în comunitățile de imigranți din Europa și Statele Unite.

Articol tradus din limba engleză.
Sursă originală: www.history.com